Silentmary Says

Pathétique

2010-04-26T12:20:00.000-07:00

One czech electro gut wrenching track

One reminder of the way I’ll never let anyone make me feel like ever again

One deep cut to learn that wounds will never break you unless you want them to

One minute of sheer clarity that got me out of the car crash

Lost in Wonderland

2010-04-18T23:08:00.000-07:00

Why, sometimes I've believed as many as six impossible things before breakfast!
One, two, three...

follow...

2010-04-14T10:04:00.000-07:00

Three years ago tonight, she found a map of the piano.
Still flows too fast, a little mountain hum...
...if I get lost, I'll close my eyes and bite your tongue

VETO - Shake

2010-04-11T23:55:00.000-07:00

Feed me shaky beats and stomach punches on a monday morning!
New Beginnings OST

Crave

2010-02-01T09:46:00.000-08:00

don't say no to me

you can't say no to me

because it's such a relief to have love again

and to lie in bed

and be held and touched and kissed and adored

and your heart will leap when you hear my voice

and see my smile and feel my breath on your neck

and your heart will race when I want to see you

and I will lie to you from day one

and use you and screw you

and break your heart

because you broke mine first

and you will love me more each day until the weight is unbearable and your life is mine

and you'll die alone

because I will take what I want then walk away and owe you nothing

it's always there it's always been there

and you cannot deny the life you feel

fuck that life

I have lost you now.

Sarah Kane - "Crave"

Red

2010-01-05T10:34:00.000-08:00

I've got people at my door
Crawling up under the floor
Scratching nails inside my head
Guess today I'm wearing Red

Red, Red, Red... put your hands behind my head

I've got eyes behind my walls
Baby let's see which one falls
For the taste of early sin
If I show a little skin

Useful hands and shiny eyes
Tell me where your beauty lies
Help me not to be so sad
Won't you wear a little Red

Red, Red, Red... put your hands behind my head

My December 2.0

2009-12-08T17:04:00.000-08:00

Funny thing, how a year that found me so broken, is about to leave me soon after witnessing the most thrilling, terrifying and amazing 180 switch. So here I am, holding my head up higher than I ever did, because I am so grateful for this year, for every knife in the back and every kind word, every new friend and every new lesson learned. And for the perfect ending to this joyride - my childhood dreamworld, my Dumas/Zola/Balzac/Maupassant universe unfolded on my own terms, my own money and doing what I do best! This is My Winged Victory of Samothrace! I won! One hell of a round this is year was, but I WON! No truce this time, no "try again next year", no great expectations for the future to better deal with a blurry present! This is it, right here, right now! I won!
And what better moment to manifest my playlisting OCD?
The final countdown!
Are we there yet????

Kiss me where the werewolves meet

2009-11-23T15:24:00.000-08:00

Kiss me when the cities burn
Kiss these flaming hands
Do it where the werewolves meet
Underneath the moaning street
Kiss me like every lover I'll never get to meet

Oh, doesn't it feel, doesn't it feel
Like we're made of molden sin, my love
Our bodies burning...

So kiss me when the cities burn
Kiss me where the werewolves meet

lyrics by The Hot Puppies

Sweet Thursday Party - Spin Spin Sugar

2009-11-19T00:56:00.000-08:00

Silentmary has something sweet for all the crawlers, all the twisters, the screamers, the tasters, the spinners, the liars, the scratchers, the fighters and definitely for all the dancers around!

So won't you Spin Spin Sugar!!!
Every thursday at 22.00 meet you @ Rocka Rolla (Lipscani 19)
Free entrance

alternative rock, indie, britpop, indietronica, electroclash

Concentric needs

2009-11-18T02:50:00.000-08:00

for the crawlers
for the twisters
for the screamers
for the tasters
for the spinners
for the liars
for the scratchers
for the fighters
for the dancers

Of choices, wings and masks

2009-11-01T11:47:00.000-08:00

Even a bird would want a taste of dirt from abyssal dark
The prick of a feather could make a kingdom burn and the bloodshed start
The falling apart

Benign

2009-10-12T09:16:00.000-07:00

For the second time in the past couple of months, I've been forced to deal with my own perishable nature and it scared the fuck outta me. Whether it's a hospital waiting room or a car seat, the powerlessness of this kind of moments, counting the razorsharp seconds that seem to be doing a tribal dance somewhere between my throat and my stomach, well this kind of moments give me some much needed perpective. But it did take me the second dose of paralysing fear get here, and I'm quite grateful for it.

So here we go... kudos to benign tissue and skillful drivers, the show must go on, cuz it ain't over till it's over... so I say thank you for the music and let me just get on my dancing shoes (like a sexy little arctic monkey)! Pam-pam :)
Turning yet another page... ain't life a switch?

Endless

2009-08-29T08:05:00.000-07:00

"Anii mei tineri au sunat a cântec
dar am trecut pe lângă el cu dragostea de mână

şi am rămas cu mâna întinsă ca a Regelui Lear"

I. Teodoreanu - Lorelei

Songs for Imaginary Beings

2009-08-18T11:52:00.000-07:00

There is no better word to describe mr. Corner's music than than just plain mind-bowingly HAUNTING. But you do have to be a "hauntable" person in order to resonate with it. There's a constant craving for deliverance in his songs, a thick harmony dripping with sinful innuendos that's wrong on so many levels that you can't help falling in love with it and crawl for more... and so I shall!!!
So, on the first day of the awful month they call october, me and my sweet autumn beasts that also like it dark and twisted will be taking a trip into the Nightlife down to Fratelli Studios in Bucharest, to worship the one and only IAMX!

"Imagine hurt, imagine tears
She opened up until she disappeared
And vanished hand in hand
With all the long lost children locked in Neverland"

Nereide

2009-08-06T10:43:00.000-07:00

A few hours between two gigs at Mogosoaia Palace, one very pretty and patient medieval princess/violin player and my utter stubbornness to squeeze up every possibility from a medium level, yet still crappy point-and-shoot camera, while I’m still saving up and dreaming of a DSLR. A little PS editing, and here we go:

L'Écume des jours

2009-08-03T13:43:00.000-07:00

Sometime during the past three weeks… it finally happened. Just gently circling around my irrational mood swings and constant needing… it finally happened. I’m in love!

I fell hopelessy in love with life! Just pure, simple, raw, fucked-up, unpredictable and painfully beautiful LIFE. I’ve been flirting with it, enjoying it for a while and then pushing it away so we don’t get too serious. But I do belive it’s time for a commited relationship with my own lovely, dysfunctional, blipolar and psychotic life.

True love waits in haunted attics

Indeed it does! Just not in the silly shallow way I was looking for.

fire

music

mermaids

dancing in the dark

summer night sky

kindness of strangers

unexpected friends

cheering corwds

unanswered questions

white nights

neverending rains and cruel sunshine

laughing with tears

late night queimada

unsaid goodbyes

letting go

holding on…

I'm humbly grateful for this very special midsummer night's dream, and aggressively determined to make it last... till next time :)

*photo by Irina Macovei :D

... still waits

2009-07-09T14:03:00.000-07:00

... in haunted atticks

*photo by Irina Macovei

Telefon Tel Aviv - Immolate Yourself

2009-06-15T13:23:00.000-07:00

Concentrate! Go on! Stay calm... carry on! one, two... continue! One, two, three, four, five, six, seven, eight, nine, ten.
There, Slowly, Yes, There, Good, Go on, Yes...

This is one intense visual and emotional experience! Violent, disturbing, gruesome yet beautiful, haunting, emotionally invasive and hopeful. And with one hell of a track to go with it, by electronica (former) duo Telefon Tel Aviv! One week after the album Immulate Yourself hit the stores, one of the band membres, Charles Cooper, passed away! Don't know if this video was made pre or post that event, either way it makes this masterpiece that more meaningful! It's the ultimate personification of the Phoenix myth! We rise from ashes, we rise from blood, we keep on chasing... there, slowly, good, go on...

Telefon Tel Aviv - Immolate Yourself
Încărcat de lambach_ruthven - Explore more music videos.

Almost Pink Floyd...

2009-06-14T05:00:00.000-07:00

După lupte seculare, şi vreo câteva încercări nereuşite uite că mă apuc (vorba 'cea apuca-m-aş să mă apuc) de relatarea serii de sâmbătă 6 iunie. Evident, relatarea evenimentului muzical de pe 6 iunie, care a avut loc la Amfiteatrul Mihai Eminescu (genial loc pentru concerte de vară... o adevărată revelaţie), eveniment desemnat de BBC "probably the best show you'll ever see" şi de mine (înainte de concert) "altii care vor să măcelărească nişte clasici, că se poartă mai nou". Data viitoare dacă BBC zice ceva, vom băga la cap fără să cârcotim înainte, pentru că iată că am cam dat-o în bară de data asta.
Da, într-adevăr, The Spirit of Pink Floyd a fost unul dintre cele mai bune concerte pe care le-am văzut până acum, şi probabil că o să rămână aşa destulă vreme. Faptul ăsta nu li se datorează lor însă decât în proporţie de să zicem un 35, hai 40% cu indulgenţă, pentru că orice ar zice orice BBC, dacă nu sunt prezente pe scenă creierele care au plăsmuit piesele alea miraculoase, valorează muuuuult mai puţin.
Şi uite cum ajung să cârcotesc din nou! De asta mi-a fost şi foarte greu să mă manifest legat de concertul ăsta. Mi-am dat seama că mi-a intrat în reflex să fiu cinică şi tăioasă, şi îmi iese destul de bine, dar mai greu cu partea cealaltă! Dar de data asta chiar e musai să părăsesc "the dark side" (although they DO have cookies)! Tocmai pentru că am fost atât de sceptică la abordarea asta gen "ploaia de stele" a unor monştrii sacri, şi tocmai pentru că la până la sfârşitul concertului am fost, sau mai bine zis m-am lăsat minţită că am ascultat Pink Floyd live sub lumina lunii într-o seară de iunie. Şi o zic cu toată sinceritatea - dacă nu erau ai naibii de convingători i-aş fi urât şi i-aş fi desfiinţat de la primul chix dat.
Ok, unii dintre voi poate aţi ajuns la Roger Waters la Budapesta, dar eu mi-am ratat şansa. Aşa că m-am mulţumit să mă mint cu "the next best thing". Almost Pink Floyd, almost there, almost happy. Close enough... :)

Din ciclul J'adore mes Obsessions - songs for Andy Warhol's Screen Tests

2009-05-07T05:21:00.001-07:00

Lucian Ban a fost inspirat de o selecție din screen-test-urile filmate de celebrul artist american și a generat proiectul Songs for Andy Warhol Screen Tests pentru care colaborează cu ”copilul teribil” al muzicii electronice autohtone, Silent Strike, și reputatul chitarist Sorin Romanescu. Ambient, IDM, muzica electronică și acordurile de jazz își dau mâna într-o combinație neașteptată, ce devine un posibil soundtrack pentru screen-test-urile lui Andy Warhol. Dan Basu invitat la Visuals.

Concertul – Eveniment va fi găzduit de Clubul Green Hours, deschis atât jazz-ului, cât și experimentelor artistice de tipul celor care au hrănit avangarda newyorkeză a anilor 60, în mijlocul căreia se afla și Andy Warhol Factory, studioul deschis al cunoscutului artist vizual.
original soundtrack by
LUCIAN BAN (USA/RO) fender, el piano, sound design SILENT STRIKE laptop, sound design, synth
SORIN ROMANESCU guitars, sound design, effects DAN BASU visuals

Cealaltă Formație

2009-05-04T15:19:00.000-07:00

Prima recenzie "hoficială" soseşte cu surle şi fanfare ...sau mai degrabă cu chitare dezacordate şi solişti fără "moștenitori" şi fără vreo foarfecă la îndemână cam de 10 ani aşa. Mica întârziere este datorată evident patriotismului ce loveşte întreaga Românie aşa pe la sfârşit de aprilie/început de mai.

29 aprlie, pe la ceasurile 19:00, după vreo două săptămâni de tropăit nerăbdător în aşteptarea formaţiei ce mi-a deprimat depesiile cam un an de zile aşa, pe vremea când playlistul meu de winamp zicea progressive peste progressive, am decis să întârzii cât de mult se poate la concertul Anathema, de groaza openig actului autohton. Sincer... nu cred că-i ascultasem vreodată pe Cuvinții ăştia, poate doar în trecere, dar de văzut îi văzusem în poze, şi ceva din pletele ofilite și bretoanele stil Def Leppard din perioada când eu mă jucam cu lego mi-au zis că timpul meu este mult mai bine folosit la un respirat de pall mall curat sub copaci în Cişmigiu. Dar cu toate astea m-am învârtit ce m-am învârtit, şi am ajuns mai devreme, nu chiar la început, dar destul cât să primesc o nouă justificare a convingerii mele că în mare cam tot ce înseamnă "rock cu tradiție" la noi în ţară, nu este nimic altceva decât o frecangeala tristă a unor frustraţi pseudo-bărbaţi, pseudo-muzicieni şi pseudo-rockeri. Excepţie fac din punctul meu de vedere Phoenix şi Sfinx Experience sau mai exact perioada Dan Andrei Aldea a formaţiei... asta din câte ştiu eu, şi nu pretind nici pe departe că le ştiu pe toate. Însă fascinaţia publicului pentru această subcultură şi ridicarea la rangul de "cult" a unor formaţii care put a diletantism la fel agresiv ca un merțan bubuind de manele, sincer îmi depăşeşte capacitatea de înţelegere a neuronului!

Am intrat așadar în sală, înjurând în gând întârzierea concertului Celelalte Cuvinte. Dar na... e nevoie și de experiențe la capitolul “așa nu”, deși numai de din astea am parte în ultima vreme! Așadar... Celelalte Cuvinte... pe cuvantul meu că nu mi le mai găsesc... pe ale mele adică! Dacă ridicolul ar putea să ia formă umană, cred ca s-ar deghiza într-un alt pseudo-rocker care să cânte în deschidere la Celelalte Cuvinte, pentru că la capitolul penibil, n-are cum să-i ia nimeni!

De unde până unde atâta venin pe mine? Pai nenicule, în momentul în care secția ritmică (aka bateria și bassul) joacă ping-pong cu timpii dintr-o amărâtă de masură de 4/4, aia care-i la mintea cocoșului de-a dreptul, și sincronizarea gravitează poetic în jurul lor dar nu știu cum naiba de nu se nimerește să se așeze undeva pe un accent atacat împreună... atunci mă enervez!!! Și toate astea dublate de prezența scenică crăcănată (cracofonie intenționată) a frontmanului bretonat, care prestează chitaristic cu bend-uri ca după 15 sticle de bere sau dupa 5 lecții la casa de cultură din Ciorogârla, și schițează cadențe la nimereală doar doar o ieșii ceva! Una peste alta, un ghiveci numai bun pentru gustul “popului român” (de la Ceaușescu citire).
Acum sincer, a mai fost cum a mai fost de suportabil, până în momentul în care domnul Celălat Cuvânt a decis să cuvânteze, și mai exact să facă eine kleine dedicație. “Asta care urmează” zice el “este pentru voi, cei mai tineri, care ați venit aici pentru cealaltă formație, nu pentru noi”! Ușor amuzant tupeul cum că Anathema sunt “cealaltă formație” gen, ei se cam trag de șireturi, au facut armata împreună și au mâncat din aceeași strachină!

Dar dincolo de asta... DRAGĂ DOMNULE CELĂLALT CUVÂNT!!! În momentul în care o sa știi să cânți la chitară mai bine ca un puști de 16 ani după 8 luni de lecții cu Adi Manolovici, atunci o să poți să-mi dedici ce îți dorește suflețelul tău! Da, mie! Tinerei care a venit pentru Anathema, nu pentru voi, și pe care atitudinea de “oricum voi ăștia micii nu știți cum e cu muzica adevarată și cu tradiție, adica noi” care a constituit substratul dedicației matale, a scârbit-o profund! Până atunci, rămân la Anathema (deși nu prea-i mai ascult constant de ceva ani) și daca vreau să ascult rock românesc atunci îmi pun în playlist niște Phoenix.

“Când eram mai mic
Și n-aveam nimic
Îmi doream să am ceva
A-HAAAAAA”

Mâini ridicate în aer, lacrimi în ochi și suflete pătrunse mai ceva ca o partida la dublu dintr-un pornoșag de pe Hustler TV. Da frateeeeeee... și eu când eram mai mic, și eu nu aveam nimic.... ȘI EU ÎMI DOREAM SĂ AM CEVA! AHAAAAAAAAAAAAA!!!! La mine în cap este deja Hiroshima! Puterea de întelegere a făcut un biiiiiiig bada-boom și a cedat! Nu pot decât să le recomand stimabililor un featuring cu N&D (vreau să fiu cu tine vino lângă mine vreau să fiu iar cu tine) pentru a putea atinge un nou nivel de expresivitate în simbioza verbalo-sonoră din muzica românească. Este cât se poate de clar că m-am molipsit de la testosteronicii din jurul meu și m-am transformat într-un porc insensibil! Să fie într-un ceas bun atunci!

Iar despre Anathema...ce sa zic? Dezămagitor din punct de vedere al alegerii playlistului. Nu prea și-au cântat piesele de rezistență, sau cel putin cele pe care le consier eu a fi de rezistență (în afara de Pressure, care a fost highlight-ul serii și pe care mărturisesc că am singalonguit foarte afectată și fericită). Dar per total, a fost trist! Mă așteptam să-mi placă mai mult dar probabil că am iesit prea tare din perioada progresivo-depresivă ca să mă mai influențeze într-o masură foarte mare. Acum trei ani probabil că aș fi ieșit cu rimelul curs și parul smuls din cap de la concert. Right you are mister Dylan... things have changed! Don’t they always? Cine știe, poate peste încă 3 ani o sa fiu fană înfocată Celelalte Cuvinte. Dar dacă se ajunge vreodată acolo, rog pe oricine a citit aceste câteva rânduri umile, să-și facă pomana cu mine... și să mă împuște!

Un pitic foarte mic, dar nu ăla din ibric... altul!

2009-04-29T15:50:00.003-07:00

Şi iată cum se materializează în sfârşit promisa şi răs-promisa promisiune de a adopta noul trend blogger-chic, colecţia de primăvară-vară... că până la toamnă garantez că mă plictisesc. Deşi sunt din principiu anti-trend (daaaaaa, ştiu! Şi ăsta e tot un trend, mama lui astăzi şi mâine!) şi îmi repugnă total atitudinea de "look-at-smart-interesting-lil'-me" în care lâncezeşte cam 90% din blogosferă , am zis totuşi, de ce nu?

Motivul acestei blogo-decizii - 3 zile de repaos la pat => uber-plictiseală
Locaţia - "Mititica", aka interior de salon la spitalul C. Davila... THE hottest new spot this spring!
Mijlocul - Pe moment e un caiet dictando ponosit şi un scrisul hidos care mi-a chinuit toți profesorii în liceu. Va fi transcis online când scap de la mititica.

Un pitic foarte mic, dar nu ăla din ibric, altul!
Un pitic foarte mic stă pitit undeva în spatele urechii mele drepte! Piticul e chitit pe fapte rele azi, dar între noi fie vorba, are motivele lui perfect întemeiate de a-mi sugera în mod repetat să bag drujba în personalul medical care a jucat ping-pong cu nervii mei toată ziua. "Texas Massacre Style" anyone?

Miserupisti, fuckoffisti şi ipocriţi ai lumii, uniţi-vă!
Un halat alb înzestrat cu buzunare subtil de largi, pompează un apărat de tensiune până la învineţirea braţului care a refuzat să șpăguiască! Cât tupeu pe mine să nu plicuiesc în această minunată lume nouă, post-comunistă, liberă, dreaptă şi luminoasă în care am avut deosebita onoare de a-mi duce zilele.
În timp ce îmi calmez piticul cu un playlist supărat pe viaţă mi se îneacă în gât o greaţă copleşitoare şi-mi opresc cu greu impulsul de a striga cât de tare mă ţin plămânii "Stop! Nu mai pot! TIME OUT!"

Serios acum, am nevoie de o pauză! Rog tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, să înceteze asediul asupra rezervelor mele de încredere în "ză good in ză pipăl". Pentru că oricât de cheesy ar suna, undeva lângă obsesia febrilă pentru Trent Reznor, apucăturile masochiste şi pasiunea pentru filmele horror cu adolescente cretine măcelărite în timp ce aleargă pe tocuri prin pădure, la mine în corason există un colţisor foaaaarte mic şi senin populat de unicorni roz, sirene, balonaşe de săpun şi bulinuţe (îmi plac bulinuţele foarte mult). Ză inner happy jar să zicem... ză sunshine în me! De acolo îmi iau puterea să mă lupt cu toate brutele blazate mocirloase şi cenuşii, cu propriul meu calvar cotidian bucureştean inter-uman! Și constat cu tristeţe că borcanul e din ce în ce mai mic şi zilnic mi se cere să predau spre zdrobire încă puţin de sunshine pe altarul civilizațiunii şi interacţiunii umane.

Un pitic foarte mic, se transformă într-un cinic!
Şi eu odată cu el, că doar e piticul meu, nu? Mă rog... unul dintre ei! Mi-aş dori sincer să nu ajung la 30 de ani vlăguită, prăfuită, cu limba ascuţită de cinism şi încrederea în oameni trecută prin maşina de tocat, aia de o foloseau la tocat copii în The Wall! NU VREAU SĂ DEVIN CINICĂ!!! Nu-mi mai hrăniţi piticul cinic... el tot vrea papa-bun dar se face mare pe urmă, şi nu mai pot să-l controlez! TIME OUT BRUTELOR!!!